Cerşetorul...

Azi tocmai am luat leafa şi pentru că mai erau minute bune până să plece microbuzul m-am gândit să iau o gogoaşă. M-am îndreptat spre gogoşerie, am comandat şi în timp ce aşteptam ca tantia aia să îmi pregătească gogoaşa numai ce se îndreaptă spre mine un cerşetor, sau cel puţin aşa am crezut.
- Dăăăăăăăăă şi mie o mie de lei !? spune el cu un glas de milog.
Mă uit la el, îl măsor din priviri, moment în care am descoperit că este vorba despre o ea, şi într-un moment de putere (probabil generat de leafa din portofel deşi nu cred) şi de inspiraţie spun:
- La muncă cu tine, uite poţi să munceşti.
Şi continui după o scurtă pauză în care cerşetoarea mă privea cu dispreţ:
- Hai te rog frumos, pleacă de aici!
Mare greşeală din partea mea, pentru că atunci s-a dezlănţuit ciudata:
- Da ce mă ăsta e locu tău? L-ai cumpărat tu?
Şi continuă:
- Da ce băieţi nesimţiţi, la alea care să fute le dă bani, nu să uită!
Şi probabil că ar mai fi continuat dar vânzătoarea a terminat de împachetat aşa că am plătit şi am plecat lăsând-o să bolborosească singură.
Nu vreau să credeţi că urăsc cerşetorii, departe de mine gândul ăsta. Ei bine nu chiar aşa de departe pentru că nu pot spune că îi iubesc. Mai dau bani la câte un amărât cu vreo dezabilitate, un om bătrân sau un copil dar nu pot să suport oamenii în putere care fac asta. Nu că Romania ar fi vre-un paradis al locurilor de muncă dar cred că pot câştiga bani prin metode mai onorabile.

Mai la urmă în microbuz mi-a părut rău pentru ea. Muream dacă îi dădeam acolo un leu. Doar nu suntem toţi cerşetori intr-o măsură mai mare sau mai mică. Bine nu suntem pe stradă dar cred că fiecare cerşim pentru un post mai bun, o mărire de salariu, o maşină, un telefon mobil!?