Se afișează postările cu eticheta de-ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de-ale mele. Afișați toate postările

marți, februarie 28

Voi va jucati la servici ....

Puteti sa imi spuneti ce vreti, eu nu cred ca exista cineva atat de constiincios incat la servici sa nu se fi ocupat si cu activitati mai putin productive cum ar fi o septica, un tetris, sau pentru cei care muncesc la birou in fata unui computer paleta e si mai diversa. Nu pot spune ca la mine serviciul este un fel de vacanta, chiar nu am timp si sunt zile in care chiar nu am timp de nimic altceva decat work. Dar in putinul timp care se mai iveste, de exemplu mai exploatez pauza de masa :), intru repede sa vad ce mai scrie lumea prin blogosfera si daca am inspiratie mai torn repede cate un articol pe blog. Acum ceva ani, la servici, in pauza de masa sau alte pauze date sau luate :) bagam putin triburile.ro, bine ca atunci nu eram cu blogurile ca acum. Asa ca, dragi cititori, hai turnati, cu ce va ocupati la servici in afara de servici :)

luni, februarie 6

iarna-i grea omatul mare ...

In aceste zile de ger, zapada, viscole si alte coduri trebuie sa spun ca autoritatile m-au surprins placut! Chiar incearca sa isi faca datoria! In fiecare dimineata cand am venit la servici m-am intalnit cu mai multe utilaje de dezapezire care erau la lucru pe un drum national! Este adevarat ca la primii fulgi de zapada au cam dat cu stangul in dreptul, adica viteza de reactie a fost un pic mai lenta de parca era ceva ciudat ca ninge in ianuarie dar in cele din urma s-au mobilizat si au reusit sa tina drumurile practicabile!
Incepem oare sa ne civilizam sau mi se pare mie ...

duminică, ianuarie 22

Nu am timp, nu am inspiratie ...

În ultima vreme nu am mai găsit timp deloc pentru scris pe blog, nu că până acum aş fi dedicat foarte multă vreme pentru bătut câmpii pe web. Dar şi mai nasol stau cu inspiraţia care în puţinele minute în care mă aşez în faţa tastaturii cu intenţie de a aşterne ceva cât de cât "citibil" pe acest spaţiu de web nu vine şi pace. De unde să găsesc inspiraţie? Voi de unde vă găsiţi inspiraţia pentru articolele din blogurile şi site-urile voastre? Dar de timp cum faceţi rost?

joi, decembrie 8

Ce e ala "ler" !?




În această perioadă de mare însemnătate pentru creştini deseori auzim, mai ales din gura lui Hruşcă, cuvântul "ler". Acest cuvânt apare cu precădere în refrenul colindelor. Dar ce e frate ler-ul ăsta?
După o scurtă căutare pe internet cu ajutorul lui google uite ce am găsit şi ce am dedus:

Sunt multe explicaţii vis-a-vis de acest cuvânt. Unele arată etimologie încă de pe timpul geto-dacilor dar să le lăsăm pe astea la o parte şi să le alegem pe cele mai recente.

O primă explicaţie sună aşa: "Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic." Asta e mai scăldată. Adică ce eu nu m-am prins că e folosit pentru a da ceva acolo, o chestie în refrenul acelor colinde? Bine că nu îmi băşea mintea termenul "colorit euforic" dar ceva pe acolo tot. OK, hai că pe asta am făcut-o praf, să trecem la următoarea:

"Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei" - asta este explicaţia care după mine merge cel mai bine şi este preferata mea. Şi mai avem una:

"gust, plac, dorință" - asta merge şi nu prea merge.

Voi ce credeţi că este ăla "ler"? Cele mai bune definiţii nu vor fi premiate :) şi nici cele mai proaste :(

P.S.: Cred că nici Hruşcă nu ştie ce e ăla ler!

miercuri, noiembrie 16

Iarna incearca sa isi intre in drepturi

Se pare că zilele astea toamna dă în primire iernii. Cu toate că ziua mai merge noaptea este un frig de crapă pietrele. Sau poate că doar mi se pare mie pentru că vara asta nu am acumulat destulă căldură ca să îmi ajungă şi pe timpul iernii! În fine ca să nu vă plictisesc hai să vă zic un banc:

Un student din Africa de Sud revenit de la studii din România este întrebat de rude:
- Ei, cum a fost iarna acolo?
- Aia verde mai merge dar aia albă e nasoală rău!

sâmbătă, august 13

toateBlogurile se inchide

Ca orice blogger care se respectă nu pot să nu sesizez că singura reţea de socializare pentru bloggeri de la noi, toateblogurile.ro se închide. Motivele care probabil sunt unele cât se poate de pertinente nu le înţeleg încă. Probabil costurile cu host-ul, cu dezvoltarea, timpul investit sunt mult prea mari pentru beneficiile aduse de platformă, beneficii pecuniare vroiam să zic. Mie personal îmi pare rău că se închide pentru că aşa pierd şi bruma de trafic pe care o aveam pe blogul acesta de doi lei. Un alt motiv pentru care îmi plăcea toateblogurile este că eram în contact cu ce era nou în blogosfera românească, mai citeam un articol, mai băgam un comentariu.
Pe portal se vehiculează o întrebare pusă de o bloggeriţă parcă, de fapt un sondaj, dacă se poate salva toateblogurile.ro, eu cred că nu, decizia a fost luată şi oricât ne-am bate noi cu capul de pereţi nu se mai poate face nimic. Am mai auzit vorbindu-se de preluare, nici asta nu cred că se poate pentru că toateblogurile aşa cum arată, pare să fie făcut mai mult din pasiune decât din dorinţa de a câştiga bani şi de ce să preia cineva ceva care nu aduce foloase materiale? Poate un alt pasionat de blogging.

Cam astea au fost părerile mele vis-a-vis de închiderea toateblogurile.ro, sper că nu am jignit pe nimeni şi dacă da vă rog să mă trageţi de ureche pentru a lămuri lucrurile.

luni, august 1

Lumea bună ...

Aud deseori despre aşa numita lume bună. Stau şi mă întreb: Ce este asta lumea bună? şi Cine face parte din lumea bună? Bun şi dacă ei fac parte din lumea bună atunci noi ceilalţi din ce fel de lume facem parte, din lumea proastă? Cu ce se deosebesc ei cei din lumea bună de noi ceilalţi? Dacă eram pus în ipostaza să răspund la această întrebare acum mai bine de 100 de ani nu era nici o problemă. Atunci lumea bună era alcătuită din filosofi, poeţi, compozitori şi alţi cărturati. Bine că mai erau şi printre ei nişte parveniţi care nu aveau ce căuta acolo, nişte îmbogăţiţi peste noapte care oarecum îşi cumpăraseră locul în acea lume bună dar erau destul de puţini. Normal că poate greşesc, nu am cum să ştiu cum era lumea la sfârşit de secol 19 şi început de secol 20 că doar nu am trăit atunci şi nici de citit scrieri din acea perioadă nu pot spune că prea am citit, dar din auzite cam aşa era formată pe atunci lumea bună!
Azi însă lumea bună înseamnă numai fiţe, maimuţărit în faţa camerei fie ea foto sau de filmat, fiţe, dat cu piciorul  în minge, fiţe, condus maşină tare, fiţe, înjurat reporteri, fiţe, studii opţionale, fiţe şi mai completaţi voi!

Întrebare?
Ce reprezintă după voi lumea bună azi?

sâmbătă, iulie 16

Ţeapă cu RAM

Din dorinţa disperată de a avea 2 G de RAM pe computerul meu cu Windows 7, pen-că la 1 G ai mei se mişca lentamente am decis să mă calc pe tichie şi să comand una de la un vestit magazin online (nu spun numele că e reclamă şi reclama se face pe bani ce pana mea). Bun! Cum a sosit curierul am şi alergat disperat cu ea în calculator. Pornesc compul şi surpriză nu porneşte. Fuck, îmi spun, nu e compatibilă cu placa de bază, am belit-o! De disperare o mai bag o mai scot, vă rog să vă abţineţi de la gânduri perverse, şi până la urmă porneşte. Evrika, şi răsuflu uşurat! Dar uşurarea a fost repede curmată de vestea că din cei 2G de RAM ai mei sistemul vede doar 1G. Naşpa moment! Ce mama măsii, în carte scria clar că suportă maxim 2G! După ample documentări am aflat că de fapt suportă 2G în module de câte un G.

Dacă cineva mai iscusit are o rezolvare aştept un comentariu!

Placa de bază e un Asus P5VDC-MX (hibridă, suportă DDR şi DDR II). Modulul de memorie e un Kingston de 2G DDRII.

vineri, ianuarie 21

Aşteptare


După cum am mai povestit într-un post trecut de puţin timp sunt şomer şi disponibil, de muncă nu de altceva. Aşa că stau şi aştept toată ziua telefonul, nu orice telefon ci acel telefon care mă va ajuta să evadez, să urc pe scara socială şi profesională.
Sunt şomer şi viaţa-mi place!
Două lucruri legate de treaba asta nu înţeleg!?
Primul este de ce se apucă unii oameni de băut cand sunt şomeri sau când îşi pierd locul de muncă! De fapt am formulat prost, de ce se apucă înţeleg, ce nu înţeleg este cu ce se apucă. Păi dacă eşti şomer atunci înseamnă că veniturile sunt mai mici şi de aceea trebuie să foloseşti banii cu mai mult cap nu să îi dai pe băutură aiurea. (Bine, bine, mai sunt şi excepţii când omul are băutura lui produsă la el acasă sau când se îmbată dintr-un pahar, deci nu trebuie să cheltuiască mult.)
Al doilea lucru mai grav decât primul este că unii se aruncă de la etaj, îşi taie venele, beau otravă de şobolani şi câte şi mai câte. Păi bă boule după ce şi aşa eşti în rahat de ce încerci să intri şi mai adânc. Mai stai şi prin spitale dacă operaţiunea de încheiat socotelile cu viaţa eşuează, mai îi dai şi pe ai tăi de cheltuieli inutile cu băgatul la costum de blană dacă operaţiunea are succes.

Post scriptum

Am un dobitoc de vecin care mă tot sună din oră în oră să ceară tot felul de sfaturi tehnice şi mie hop îmi sare inima când aud telefonul în ideea că este acel telefon. OK ştiu ce o să spuneţi: "Păi de ce nu îi pui o sonerie diferită să ştii că este el!" Bine mă isteţilor dar ce eu nu m-am gândit la asta!? Păi aş pune eu dar românul meu schimbă numerele de telefon cum schimbă nevastă-mea scutecele lu' aia mică. Cică de ce să încarce cartela, cumpără alta că tot atât costă! Aşa că după primele cinci numere adăugate în grupul boul de vecinu' am obosit şi am abandonat.

marți, ianuarie 18

Revenire

Cu greu am reuşit să şterg praful de pe blogul meu şi să mai scriu un articol pentru a mai avea ce să indexeze boţii lu nea Gogu.
Adevărul este că trec printr-o perioadă mai grea pe partea profesională. Pentru că oboseala era foarte evidentă pe feţele noastre compania la care lucram a decis să ne ofere o vacanţă pe perioadă nedeterminată aşa ca să ne mai descreţim frunţile. Dar cum planul de acasă nu bate cu cel din târg, această vacanţă neaşteptată în loc să ne descreţească frunţile mai rău le-a încreţit.
Despre ce vorbesc aici? Ei bine cititorule (nu cred să am mai mult de un cititor pe blogul ăsta de doi lei) vorbesc despre mult prea slăvitul şomaj acest nisip mişcător în care se zbat fără ieşire o destul de mare parte din populaţia activă a ţării.
Asta e viaţa, ai şi urcuşuri şi coborâşuri, sau doar coborâşuri, depinde cât de multă baftă ai.

vineri, noiembrie 19

Antitalent

Întotdeauna mi-am dorit să am un talent. Nu ştiu chiar ce talent dacă mă întrebaţi, unul acolo orice, să dansez, să cânt la mandolină, să sar coarda, orice. Dar se pare că natura a eşuat la capitolul talente cu mine. Dar staţi liniştiţi că legea compensaţiei chiar există, da, cu siguranţă pentru că ce dacă nu am talent la nimic, eu sunt un antitalent la tot. Par exemple sau cum pana mea se scrie:
Numero uno - nu ştiu să dansez, adică sunt tămâie zici că am două picioare stângi şi sunt căţărat pe picioroange. La mine la nuntă la puţinele jocuri la care am participat (mult spus dar mă ţineam şi eu acolo cu ăia de mână) a trebuit să număr, în gând fireşte şi când m-a întrebat unu ceva şi am greşit numărătoarea am făcut varză şi bruma de ţopăială pe care o realizasem cu multă grijă până atunci.
Numero due - nu ştiu să dau cu piciorul în minge (bine că nici cu mâna, cu bâta, racheta etc. ). De câte ori ating balonul rotund se duce exact unde nu vreau. Cea mă enervează când trec pe lângă un teren de sport şi scapă mucioşii ăia mingea peste gard. Cum îi aud Domnu ne daţi şi nouă mingea!? mă ia boala, ce ei nu ştiu că eu sunt handicapat la capitolul ăsta? Şi ce să fac, mă aplec iau mingea într-o mână şi o dau pramatiei pe o gaură din plasa de sârmă. Dacă nu are am pus-o, odată am încercat de trei ori să arunc mingea peste gard, cu mâna. Pur şi simplu scârbotenia nu vroia să intre acolo.
Numero trei - nici la cântat nu sunt doctor. La şcoală la ora de muzică ma pus să învăţ pe de rost cântecul pentru notă. Bine că eu încercam, dar încercarea mea se asemăna cu un stol de ciori iradiate la creier, fapt care scotea hohote de râs printre colegii mei mai ceva ca la un show de stand up comedy.
Cam atât deocamdată, e foarte târziu şi tre să merg la culcare.

- VA URMA -

duminică, octombrie 24

Despre mine în zece rânduri!

Arunc o provocare (nu nu este una originală de vreme ce nu am avut niciodată o idee originală puţin probabil să încep acum), în care trebuie să spuneţi zece rânduri despre voi, zece rânduri care credeţi voi că vă autodefinesc sau pur şi simplu ce vă vine în cap legat de personalitatea voastră unică.
Încep eu!
Deci, este vorba despre greci..., nu, nu despre greci ci despre mine: 

1. Tot ce ţine de ezoterie, astrologie, chiromanţie dat în bobi etc. cred că sunt nişte tâmpenii.
2. Cu toate că sunt electronist îmi plac maşinile clasice fără prea multă electronică pe ele.
3. Nu ştiu să merg pe bicicletă şi nu intenţionez să învăţ dar îmi plac motocicletele.
4. Nu ştiu să înot dar intenţionez să învăţ (măcar câineasca).
5. Dintre toate băuturile alcoolice cea mai bună este berea.
6. Dintre toate băuturile răcoritoare cea mai bună este Cola.
7. Nu îmi plac reţelele de socializare.
8. Urăsc bicicliştii şi căruţaşii pe drumurile publice şi nu ştiu cum Dumnezeu îi întâlnesc numai în curbe.
9. La volan media de înjurături este de ... destul de mare din care 20% înjur maşina (de parcă ar avea ea vreo vină), 30% drumurile (sau mai precis pe cine nu le repară), 50% pe cei de la punctul anterior (de mama lor).
10. Şi ultimul dar nu cel din urmă URĂSC FOTBALUL!

Bun, gata cu mine acum vreau să vă văd şi pe voi, asta daca o să citească cineva blogul ăsta de doi lei!

Pa, noapte bună!