După cum am mai povestit într-un post trecut de puţin timp sunt şomer şi disponibil, de muncă nu de altceva. Aşa că stau şi aştept toată ziua telefonul, nu orice telefon ci acel telefon care mă va ajuta să evadez, să urc pe scara socială şi profesională.
Sunt şomer şi viaţa-mi place!
Două lucruri legate de treaba asta nu înţeleg!?
Primul este de ce se apucă unii oameni de băut cand sunt şomeri sau când îşi pierd locul de muncă! De fapt am formulat prost, de ce se apucă înţeleg, ce nu înţeleg este cu ce se apucă. Păi dacă eşti şomer atunci înseamnă că veniturile sunt mai mici şi de aceea trebuie să foloseşti banii cu mai mult cap nu să îi dai pe băutură aiurea. (Bine, bine, mai sunt şi excepţii când omul are băutura lui produsă la el acasă sau când se îmbată dintr-un pahar, deci nu trebuie să cheltuiască mult.)
Al doilea lucru mai grav decât primul este că unii se aruncă de la etaj, îşi taie venele, beau otravă de şobolani şi câte şi mai câte. Păi bă boule după ce şi aşa eşti în rahat de ce încerci să intri şi mai adânc. Mai stai şi prin spitale dacă operaţiunea de încheiat socotelile cu viaţa eşuează, mai îi dai şi pe ai tăi de cheltuieli inutile cu băgatul la costum de blană dacă operaţiunea are succes.
Post scriptum
Am un dobitoc de vecin care mă tot sună din oră în oră să ceară tot felul de sfaturi tehnice şi mie hop îmi sare inima când aud telefonul în ideea că este acel telefon. OK ştiu ce o să spuneţi: "Păi de ce nu îi pui o sonerie diferită să ştii că este el!" Bine mă isteţilor dar ce eu nu m-am gândit la asta!? Păi aş pune eu dar românul meu schimbă numerele de telefon cum schimbă nevastă-mea scutecele lu' aia mică. Cică de ce să încarce cartela, cumpără alta că tot atât costă! Aşa că după primele cinci numere adăugate în grupul boul de vecinu' am obosit şi am abandonat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu