La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Nu, nu vreau să scriu un articol despre literatură, poate că cel mai bine ar fi fost să încep cu "spaţiul ultima frontieră..." dar am preferat de data asta, cu toate că sunt fan Star Trek, să îl recit pe Eminescu în introducere.

Vroiam de fapt să vorbim puţin despre al doilea Soare care conform unui cercetător australian, Brad Carter, de la University of Southern Queensland, va apărea în cursul acestui an datorită exploziei unei super nove numită Betelgeuse (un nume mai idiot nici că puteau să îi găsească). Această stea se pare că este pe undeva prin constelaţia Orion la circa 640 de ani lumină de noi.

Uite steaua, nu e steaua...

Bun. Păi dacă un an lumină înseamnă distanţa pe care o parcurge lumina într-un an atunci deducem: dacă un omuleţ verde din sistemul solar al stelei Betelgeuse ne face o fotografie cu blitz, noi o să trebuiască să zămbim timp de 640 de ani, pentru că tocmai după această perioadă o să vedem lumina blitz-ului. 

Prin analogie dacă steaua exlodează, după cum s-a scris în presa de la noi, anul ăsta, eu o să văd doi Sori ca şi cum aş fi pe Tatooine la venerabila vârstă de 640 de ani. Ca să văd al doilea soare anul acesta înseamnă că steaua a exlodat acum 640 de ani şi tocmai acum văd rezultatele.

Oricum, articolele de la noi sunt ambigue. Cu toatea astea având în vedere că mai toate tehnicile de observare a spaţiului cosmic folosite de umila specie umană folosesc o formă de radiaţie electromagnetică a cărei viteză este aproximativ egală cu viteza luminii înclin să cred că o să ne uităm la un eveniment care a avut loc acum peste juma de secol.

Acum sau în următorul milion de ani, până la curiosul eveniment vă urez "Live long and prosper !".