marți, noiembrie 9
Pionier
Publicat de
Catalin
Da, am fost pionier şi am mai fost şi şoim al patriei, dar povestirea de azi este despre cum am fost eu pionier. Păi dacă mă mai ajută bine memoria, şi mă mai ajută, când eram eu prin clasa a doua am fost făcut pionier. Nu vreu să credeţi că scriu articolul ăsta din nostalgie pentru perioada Ceauşescu (nu sunt chiar aşa de bătrân), vreau doar să ne amintim, noi cei care au apucat acele vremuri, despre cum era să fii pionier sau şoim al patriei.
Ridicarea noastră la rangul de pionieri a fost făcută normal într-un cadru festiv. S-au ţinut discursuri, am salutat drapelul, am primit preţioasa cravată de la colegii mai mari şi în cele din urmă am fost serviţi cu bomboane tot de colegii mai mari.
Cireaşa de pe tort a fost excursia la Scorniceşti unde am vizitat o fostă şcoală unde învăţase Ceauşescu transfomată în muzeu.
Ţin minte că aveam două ţinute una în care mergeam în mod normal la şcoală iar alta de gală pentru festivităţi. Numitorul comun al celor două ţinute era normal cravata roşie care nu lipsea, cravată care era prinsă, la gât, cu un soi de inel din plastic transparent. Doamne ce mă mai scotea din minţi cravata aia dar nu la fel de mult cum mă enerva basca albă de la ţinuta de gală. Da, exact, aveam o bască albă care se ţinea mai pe o parte aşa. Niciodata nu reuşeam să o potrivesc şi arătam tare caraghios.
Mai ţin minte că pe vremea aia cei mai destoinici la carte aveam funcţii. Unu sau una era şefu clasei, clasă care era împărţită în trei grupe fiecare cu şeful ei. Ei bine dragi cititori, dacă există aşa ceva, eu aveam funcţia de responsabil cu curăţenia. Adică în fiecare dimineaţă la începerea programului trebuia să controlez pe toată lumea dacă aveau unghiile tăiate, dacă uniforma era în bună stare, dacă aveau batiste la ei şi normal dacă aveau idioata aia de cravată. Nu vă spun că într-o zi am uitat cravata acasă, da tocmai eu. Cu toatea astea am continuat verificarea de rutină, a trebuit să îndur normal privirile ironice ale tuturor colegilor, parcă îi şi aueam cum spun în gând: Cu ce drept ne controlează ăsta dacă nici el nu e în regulă! Asta e, am comis-o!
Şi ca să nu fac articolul ăsta mai lung şi mai plictisitor decât este deja mă opresc aici şi vă întreb şi pe voi: Ce amintiri vă leagă de acele vremuri?
Etichete:
amintiri din copilarie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am 20 de ani, am deschis ochii exact dupa perioada aia, totusi mi-ar fi placut sa traiesc in perioada aia. Probabil as fi ajuns si eu pionier. Imi place ce ai scris aici, chiar m-au facut sa rad unele fraze. Oricum, voi ati trait mult mai bine in comunism decat acum. Nu ma refer la cozile lungi sau la faptul ca luati carne ori lapte cu portia. Ma refer la faptul ca atunci nimeni nu statea fara un loc de munca. Un alt lucru mai rau era Securitatea. In fine, acum stam toti pe computer...
RăspundețiȘtergereCumpar CAMASA de PIONIER,Basca de PIONIER, Cordeluta,in orice stare.
RăspundețiȘtergereReviste ; "Cutezatorii" 1972-1988
@Anonim: Nu avem! :)
RăspundețiȘtergere